sâmbătă, 26 decembrie 2009

Singur printre suflete

Aura fiecarui suflet plutea in jurul meu. Eram blocat intre a deveni energie si a ramane fiinta materiala. Am incercat sa vorbesc cu ceilalti, dar ei nu vorbeau ci mai mult ma evitau. Aveau un limbaj pe care eu nu il puteam auzi. Pareau sa se gandeasca ce sa faca. La puterea lor o singura dorinta era de ajuns ca eu sa dispar pe vecie. Dupa 2 ore blocat in poarta dintre realitate si energie am ajuns sa cred ca aici era sfarsitul existentei mele. Dar apoi o entitate s-a apropiat de mine, avea o aura stralucitoare ce parea chiar fericita. Din ceata fina din jurul ei s-a materializat o mana. La inceput am ezitat dar apoi am apucat-o cu incredere. O lacrima i s-a prelins pe obrazul fantomatic in timp ce m-a impins catre vid. Atunci am incetat sa exist.

P.S. Si o lacrima i se prelinse pe obraz...

P.P.S. Si din nou m-a tradat...

1 comentarii:

Tio spunea...

asta e preferata mea . elle

Trimiteți un comentariu