Useless

[Bus Stop Present]

The tiny rain drops were touching his face. He felt so annoyed to see her with someone else. Only a few days ago they broke up and now she was already with someone else. The bad things she told him popped up in his head. He felt so alone...

[2 Days Ago]

Him: I love you.

Her: I... I... she hesitated.

Him: What's wrong?

Her: I wanna break up with you.

Him: Why?

Her: Because I... I... Hate you.

Him: Why?

Her: I just hate you.

His heart was starting to fall apart. With his last breath he asked her again.

Him:Why?

Her: You are a dissapointment, a loser, a pathetic little kid. You are like a burden for me. You are always in the way, you are good-for-nothing and... you are worthless. You don't mean anything to me anymore.

He started walking away from her hoping that she didn't mean it. But it was true. He was starting to realise that she was right. He went in the dark woods to think.

[Bus Stop 5 minutes later]

He remembered every moment they spent togheter. He went on the sidewalk and sat down. His mind was going nuts. In a way he was so mad at her, but still he loved her. He gazed at the stars: Someday I will mean more to you.

Nu plange sub clar de luna

Se uita la fata lui lipsita de sentimente. S-a dus spre ea cu pasi grei. S-a uitat la ea pret de o clipa:
-Nu cred ca mai putem fi impreuna.
Intr-un fel stia ca nu ii mai pasa si stia ca odata si odata tot trebuia sa se intample, dar totusi a fost surprinsa. Nu a scos nici un cuvant. A ramas acolo timp de un minut. O lacrima i s-a prelins pe obrazul drept. A inceput sa se plimbe. Incet s-a indreptat spre padure, desi se intunecase. S-a asezat langa cel mai mare copac al padurii, in poiana din care se vedea luna. O vedea perfect. Desi ii placea luna, in seara asta simpla ei existenta o facea sa planga. Ii amintea de toate momentele frumoase pe care le-a petrecut impreuna cu prietenul ei. Ii amintea de fiecare clipa de bucurie traita vreodata si le vedea pe toate pur si simplu spulberate. Din nou a apucat-o plansul. Un baiat de la scoala ei a venit prin lumina argintie a lunii. S-a uitat la el cu lacrimi curgandu-i siroaie. A asteptat sa se linisteasca apoi s-a asezat langa ea. Ii mai ramasese doar o lacrima pe obrazul stang. S-a uitat la ea pret de o clipa apoi a sarutat-o. Tristetea s-a dus odata cu ultima lacrima. Se uitau amandoi la cerul intunecat. A vazut ca ii venea din nou sa planga:
- Nu plange sub clar de luna.

[Luna plina] [Jurnalul unui varcolac]

Stateam in fata usii si asteptam sa vina cineva sa-mi deschida. Purtam shoesii mei albastri de la Globe, blugi negri de la TNT, un tricou albastru de la Es si o camasa de la Protest. Bineinteles prietena mea cea mai buna Kryss mi-a zis ca imi sta bine imbracat asa. Ma gandeam cum de am convins-o pe bunica mea sa ma lase sa vin la petrecerea asta. Dupa 5 minute de sunat si de stat in fata usii cineva mi-a deschis pana la urma. Multi erau deja beti altii incercau sa bea cat mai mult(eu nu sunt genul care sa bea). M-am uitat in jur si am cautat undeva unde sa ma asez. Am vazut un sezlong afara si m-am dus direct catre el. Am stat un pic acolo uitandu-ma la haosul din casa. Am auzit usa deschizandu-se in spatele meu. S-a asezat usor langa mine. Cu coada ochiului am vazut-o. Ea, singura pe care o consideram mai normala. Pana acum nu credeam ca vrea sa vorbeasca cu mine, dar ceva a schimbat-o in seara asta:

-Salut! a zis ea.

-Salut! i-am raspuns eu.

-Nu ai vrea sa dansam? m-a intrebat rusinoasa.

-Ba da.

Ne-am indreptat catre casa. A inceput [Untitled] de la Simple Plan. Am inceput sa dansam si sa ne lasam dusi de val. Intr-un final mi-am dat seama ca am inceput sa ne sarutam. Ardea in mine o dorinta sa tina mai mult dansul ala. Eu credeam ca nu place, dar m-am inselat. Dupa dans mi-a zis sa mergem afara. In briza noptii mi-am amintit ca azi era luna plina. M-am uitat repede la ceas. Mai erau doar cateva secunde de luna plina. Ochii mei au inceput sa straluceasca. Ea s-a speriat uitandu-se la mine:

-Nu te speria, e ceva firesc, te rog nu pleca!

A fugit cat a putut de repede. Eu am luat-o spre padure ca sa pot continua acolo transformarea. Eram usor trist si in acelasi timp imi era frica ca ea sa nu cumva sa zica la toti ce sunt eu de fapt. Am inteles acum de ce imi interzic ai mei petrecerile astea. M-am intors acasa ca varcolac. I-am zis bunicii tot ce s-a intamplat si ea s-a suparat pe mine. Logic, le-a zis si parintilor mei ce s-a intamplat. A doua zi m-am dus la scoala. M-am intalnit cu ea pe hol, dar nici macar nu mi-a aruncat vreo privire. Dupa zile intregi petrecute fara un cuvant de la ea, a venit din nou ziua lunii pline. Am stat pana mai tarziu la scoala ca sa termin un proiect. Am incercat sa termin cat de repede am putut ca sa ajung acasa inainte de transformare. Bineinteles ca nu am terminat la timp si am iesit din scoala prea tarziu, luna plina deja incepuse sa apara. M-am indreptat catre padure. Am asteptat momentul acela in care ajung lup. Ea m-a urmat si s-a uitat la mine printre brazii inalti ai padurii. Am intrebat-o de ce a venit:

-Pai vroiam sa vad ce esti de fapt.

-Sunt un varcolac, i-am raspuns eu.

-Nu imi mai e frica de tine.

-Cum sa nu iti fie frica? Imi stralucesc ochii si apoi devin un lup. Cum sa nu te sperii de asa ceva ?

-Chiar cred ca e misto ca te poti transforma.

-Vorbesti serios?

-Da, sper ca ma poti ierta, nu am spus nimanui.

-Ok, te iert.

Am inceput sa ma transform. Am devenit un lup. Ea s-a uitat la mine usor socata. A stat cu mine toata noaptea in padure pana cand am fost din nou om. A doua zi ne-am trezit in padure. S-a uitat la mine lung. Am sarutat-o in ceata padurii.

[Another world]

|Ea|

Vedea in fata ochilor cimitirul impunator al orasului. Simtea ca nu poate intra in el dar totusi a reusit. Tinea in mana un trandafir de un rosu aprins. Mii de fulgi intristati se asezau pe mormintele reci. Ea mergea cu pasi grei, parea ca ceva o opreste. Vroia sa ii vada mormantul dar pur si simplu nu credea ca rezista. A stat cateva minute pe banca rece de langa mormantul lui. Nu vroia sa intoarca privirea. Numele lui era suficient cat sa-i aprinda din nou acele sentimente.

|El|

Se uita in jurul lui. Credea ca l-a uitat. Se gandea la moarte ca la sfarsit. Vedea totul ca prin ceata. Stia ca asa va fi in lumea spiritelor. Statea pe aceeasi banca rece ca si ea. Nu se puteau vedea unul pe celalalt, dar puteau simti."Iubirea adevarata tine si dupa moarte" asa se gandea el. Intr-un fel stia ca se afla langa ea, dar nu putea fi sigur.

|Ea|

A simtit un fior rece. Simtea ca el era acolo. Incet a reusit sa se duca la mormantul lui. S-a uitat lung la el. Trandafirul ei inghetase. L-a lasat usor pe mormantul rece. A plecat din cimitir.

|El|

Din ochii lui curgeau lacrimi fantomatice. S-a uitat catre banca rece, apoi a intors privirea pentru o clipita:

-Nu m-a uitat niciodata!

Simple Plan - Untitled[What happened to me?]

As vrea

As vrea sa auzi sentimentele mele
Dar ai asurzi
As vrea sa vezi ce-as face pentru tine
Dar ai orbi
As vrea sa simti gustul dragostei
Dar n-ai mai simti amarul
Si daca ar fi sa nu ma vezi
As orbi
Si daca ar fi sa nu ma auzi
As amuti
Si daca nu simti acel gust
Eu as simti numai amar
Si daca ar fi sa nu ma vrei
Eu n-as mai fi,
lumina mea.

Am lasat peretii albi in spate si am luat-o de mana. Un apus se ivea printre valurile nestapanite ale marii. Ea s-a uitat la mine si m-a intrebat cu o lacrima curgandu-i incet pe obrazul rosu de la prea mult frig:
-Simti numai amar?
-Acum simt numai dulce.

7 zile

Un bazait metalic mi-a deranjat visul. Oh nu! inca o zi de scoala. Aseara a fost cam ciudat pentru mine. S-a terminat intr-o cearta urata. (Eu si tata in legatura cu... hmmm... iubita mea). A inceput cu faptul ca am venit cu o ora mai tarziu de la scoala. Statea suparat pe fotoliu:

-Unde ai fost?

-Pai stii am stat de vorba cu cativa prieteni afara, dupa ce s-au terminat orele.

-Minti!

La naiba, de unde a stiut?

-Bine, of! stii am fost de fapt cu prietena mea la un suc.

-Ti-am zis ca nu mai ai ce cauta cu fata aia!

-Tata, lasa-ma odata in pace! Mi-a ajuns cu toate tampeniile tale! Ce ai cu ea?

-Stii doar ca o sa ne mutam...

Am ramas uimit. Nu o vroia pentru ca noi aveam sa ne mutam. Nu puteam sa cred. Nu vroia sa devin atasat de ea.

-Asta imi doresc eu. Bine? asta e alegerea mea. Nimic din ceea ce vei spune nu va schimba asta vreodata.

Ok ajungeam deja pe latura lui sensibila:

-Bine o sa mai vorbim despre asta, mi-a zis el.

Revenind, era zi de scoala dar in acelasi timp si vineri. Oricum, era si petrecerea unui prieten asa ca m-am dus stiind ca va veni si ea acolo. Spre surprinderea mea a aparut imbracata in pijama. De fapt toti erau in pijama. Dupa un dans scurt si cateva shot-uri oamenii au inceput sa se bata cu perne. Ea statea langa mine. A luat o perna si dintr-o data m-am trezit acoperit de puf. Am ripostat lasand rafale minunate de fulgi sa invadeze camera dand impresia ca eram in cer. Ce frumoasa putea sa fie! Cu parul fluturandu-i in acea zapada pufoasa, cu ochii ei albastri adanci ca o zi interzisa in fata unui ocean... Incet am tras-o afara lasand haosul in spatele nostru. Am iesit pe veranda inconjurata de trandafiri. Stelele radiau puternic sub razele lunii. Totul era invaluit intr-o umbra argintie. O lacrima vroia sa iasa din ochiul meu, era ultima noapte. Tata avea sa o indeparteze de langa mine, incet fara sa observ. Curioasa s-a uitat la mine:

-Ce e? De ce plangi? m-a intrebat ea.

-Ce se va intampla cu noi? De ce oare nu vrea tata sa ne lase in pace? Eu te iubesc si vreau sa ma crezi ca am incercat tot sa il conving...

Mi-a pus degetul la gura in semn sa tac. M-a luat in brate. Ii simteam sufletul langa al meu si emanam dorinta de a o saruta...de a o tine pe veci.

-Fara tine nu pot trai! i-am spus eu.

Incet m-am apropiat de ea. I-am simtit suflul cald. Am sarutat-o sub stele. Parca niciodata nu a existat nimic altceva, in afara acelui sarut.

Restul petrecerii a continuat...probabil. Noi ne-am dus in parc. Si acolo cerul era instelat, dar norii deja furasera magia noptii. Imi imaginam deja cearta cu tata... Ne-am plimbat prin parcul pustiu cateva ore. Am plecat amandoi lasand in urma o dara de dragoste. Acasa tata era din nou pe fotoliu:

-Iar ai fost cu aia nu?

-Da am stat cu ea si ce-i cu asta?

-Ti-am interzis sa o faci.

M-am enervat rau asa ca i-am spus:

-Mai taci! Ce nu vrei sa intelegi? O iubesc... DA!! o iubesc... si nu poti schimba asta... pleaca unde vrei dar lasa-ma sa-mi implinesc destinul... Si daca ne vom muta ce? O sa termin facultatea si o sa vin inapoi.

-Fii atent nu o sa te mai vrea atunci!

-Ba da o sa ma vrea, stai linistit.

Am plecat furios la mine in camera si am lasat sa se inteleaga ca nu vroiam sa fiu deranjat.

A doua zi, sambata, ceea ce insemna o zi intreaga cu ea. Desi i-am propus sa ne intalnim ea a zis ca are teme de facut si alte treburi asa ca m-a dus in oras. M-am plimbat pe strazile aglomerate de parca as fi fost singur, si totusi chair si cu acel sentiment de singuratate care ma macina pe

dinauntru am zarit-o cu coada ochilui. Era cu un alt tip. Doamne!!! Tata avea dreptate. Incet si ea se desprindea de mine cum urmam sa plec. M-am gandit ca poate nu vroia sa sufere atat de mult atunci, dar totusi putea sa-mi spuna sau macar sa aiba decenta sa stea cu mine inca o saptamana. O lacrima mi s-a prelins pe obraz in drumul spre casa, in timp ce urlam in sinea mea : Nu! Nu! Nu mi-ar face asta!. Cred ca intr-un fel ajunsesem intr-o stare in care nimic nu mai conta.

Am ajuns acasa si m-am dus direct la tata:

-Aveai dreptate!!! Chiar nu ma mai vrea! Doamne!! Am vazut-o cu un alt tip!

-Ce nesimtita! a zis el.

-Stiu, putea macar sa mai stea o saptamana.

Tata m-a dus la mine in camera si a stat putin cu mine acolo. I-am spus sa ma lase singur. Trebuia sa trec prin asta singur. Ea m-a sunat:

-Ce mai faci?

-Te-am vazut cu el.

-Cu cine? intreaba ea.

-Cu tipul ala, mergeati la magazin impreuna.

-Nu e ceea ce crezi, mi-a spus ea.

I-am inchis telefonul. Pur si simplu nu mai rezistam. In final am adormit si am lasat valul de caldura si oboseala sa-mi poarte gandul undeva departe.

De dimineata m-am trezit si l-am vazut pe tata venind cu micul dejun la pat:

-Mersi!

-Cu placere, apropo iar a sunat fata aia, si i-am zis sa nu mai sune.

-Foarte bine.

A insistat ore in sir cu telefonul in acea zi dar niciodata nu i-am raspuns. Pana cand am auzit pietre lovindu-se de geamul camerei mele. Cand am deschis geamul ea era acolo:

-El e verisorul meu! a strigat ea.

-Cum?

-Da! am fost la cumparaturi cu el pentru ca asa mi-a spus mama sa fac. Stii doar ca numai pe tine te iubesc.

Am ramas uimit, chiar era adevarat ce spunea, o simteam in tonul ei. M-am purtat ca un nemernic si ea totusi a venit pentru mine:

-Urca! i-am zis.

-Ok.

Cand m-am intors sa ma duc spre usa, in spatele meu era tata:

-Ai auzit?

-Da si de aceea nu o sa ne mai mutam. M-au sunat cei de la companie si mi-au spus ca se va deschide o noua fabrica aici si ca putem ramane.

-Wow! Mersi tata esti cel mai tare!

Am deschis usa de la intrare. Ea a sarit in bratele mele. Ne-am dus la mine in camera si ne-am sarutat toata dupa-amiaza.

Dupa 7 zile:

-Te iubesc!

-Te iubesc!

-Pe veci al tau...

-Pe veci a ta....

-Pe veci unul celuilalt...

-Pe veci unul celuilalt...

Again

M-am indreptat catre poarta rosiatica a scolii... Aveam romana prima ora. I-am salutat pe toti si m-am indreptat catre banca mea. Cand a inceput ora am fost ascultat primul. Rusinat, am inceput sa citesc:

"Apus"

Mi-as dori sa fiu un apus pe care il privesti

Dar s-ar putea sa ma uiti

As vrea sa fiu un fir din parul tau

Dar daca o sa cad?

Mi-ar placea sa fiu o bluza de a ta

Dar daca o sa te plictisesti?

M-ai vrea oare daca ai sti ca nu-s perfect?

Tu esti pentru mine si zi si noapte

Dar si alea trec

Tu esti pentru mine o stea

Dar si ea se stinge

Eu vreau sa stii ca te iubesc

Orice ar fi, iubirea mea.

M-am uitat lung la ea. A venit la mine. S-a gandit pentru o clipa:

-Din nou?

-Da.